Intrebari existentiale..:)

- Mamaie, de unde am venit eu in casa voastra? Unde eram inainte sa vin aici, la voi?
- Te-a adus barza!
- De unde?
- De la Dumnezeu. El a trimis-o pe barza cu tine in cioc, sa te aduca la noi.
- Pai cum sa ma aduca in cioc? Nu ma durea? Daca ma scapa, si cadeam?
- Era o barza desteapta si puternica. Tu erai in scutec si ea tinea scutecul in cioc.
- Pai si eu de ce nu-mi amintesc?
- Pentru ca erai foarte mica.
- Si eu de ce nu am vazut niciodata o barza cu un copil in cioc? Berzele de pe casa noastra nu au copii in cioc. ( Aveam si o casa, unde mergeam cu mamaie cel putin o data pe saptamana, ca sa o intretinem, si pe drum ma rasfata cu inghetata pe bat. O familie de berze isi facuse cuib pe casa noastra.)
- Nu toate berzele aduc copii.
- Aham, deci berzele nu se duc in tarile calde, cum zicea tataie. Ele se duc in Rai, unde e Dumnezeu, ca sa aduca copii, nu?
     Mamaie a inceput sa rada...in hohote. Ma mintea, deci.
- De ce razi? Nu ai zis tu asa? Nu cumva ma minti? Lasa ca il intreb eu pe tataie.
     Am asteptat in fata blocului sa vina tataie de la treburile lui, ca sa il intreb. Nu vroiam sa ii faca mamaie semne, vroiam sa o prind cu minciuna.
- Tataie, de unde am venit eu? Unde eram inainte sa vin aici, la voi?
- Erai la Dumnezeu.
- Si ma tinea o barza in cioc?
- Nu. Erai un ingeras.
- Ahaaaaa, deci mamaie m-a mintit. Aveam aripi? Stiam sa zbor?
- Pai...cred ca da.
- Cum adica crezi? Ingerii nu au aripi?
- Ba da...
- Deci si eu aveam aripi...
- Da...
- Deci nu m-a adus barza, pentru ca eu aveam aripi si zburam singura. Am venit singura la voi.
- Nu chiar singura....asa a vrut Dumnezeu, sa vii la noi.
- Da? Pai de ce? Nu ma iubea, de ce m-a trimis de langa El?
- Pai El te iubeste, dar tu ai vrut sa vii la noi...( desi acum imi dau seama cat de incurcat trebuia sa fie in momentul ala, tintuit in fata blocului, de o pitica de 3 ani jumatate, cu intrebari existentiale, cred ca asta a fost un raspuns destul de potrivit.)
- Aham...si...unde sunt aripile mele? Ce ati facut cu ele? Mi le-ati rupt?
     Tataie a inceput sa rada...in hohote. Si aproape ca a fugit. Toata seara am incercat sa scot o vorba de la ei, dar nu am reusit. Imi spuneau ca trebuie sa mai cresc, ca sa pot sa inteleg unele lucruri. Am fost bosumflata vreo doua zile, pentru ca aveam impresia ca ma ocolesc amandoi.
     Cand mamaie mi-a povestit despre Lucifer, si cum a cazut el din Rai, desi era cel mai frumos inger...inima mi-a tresarit de teama ca eu as putea sa fiu unul din ingerii care au cazut impreuna cu el. Dar mamaie a zis ca nu e adevarat.
     Peste cateva luni, au fost nevoiti sa-mi spuna ca am venit din burta mamei, mai ales ca era insarcinata cu fratele meu, si aveau cum sa-mi dovedeasca.
- Cum am ajuns eu in burta ei???
     Tataie avea o privire disperata, se uita la mamaie, si spera sa gaseasca ea un raspuns. Si a gasit:
- Pai a mancat un fruct cu seminte speciale, ca un fel de mar, asa. Si din semintele alea ai crescut tu cate un pic, timp de noua luni, la ea in burta. Si cand te-ai facut destul de mare, ai iesit afara.
 - Pe unde am iesit afara? Sper ca nu m-a vomitat, sau mai rau...
Radeau bunicii in hohote, cu lacrimi, iar eu incepusem sa plang.
- De-aia zice mama mereu ca nu sunt decat un rahat cu ochi? ( plangeam in hohote, ei radeau in hohote)

Dupa ce au reusit sa-si controleze rasul, mi-a zis mamaie:
- Vino-ncoace, curioaso, sa-ti sterg mucii, si nu mai plange, ca nu asa ai iesit afara. Doctorul face o operatie si scoate copilul afara. Nu ai vazut ca ai poze cu maica-ta, cand a iesit cu tine din spital, si erai in scutece?
M-am linistit putin, si-am zis mai mult pentru mine:
" Mai bine ma aducea barza..."